CENTRUL DE CERCETARE A ISTORIEI EVREILOR „EVA HEYMAN” (din cadrul Universităţii din Oradea)

Domnule Rector,

Doamnelor şi domnilor profesori, cercetători şi studenţi

Cu nedisimulată emoţie rostesc aceste cuvinte pe care le-aş dori „pietre de temelie” pentru destinul unei instituţii ştiinţifice cu care s-a îmbogăţit Universitatea din Oradea şi peisajul spiritual orădean. Este vorba, după cum aţi aflat, de înfiinţarea Centrului de cercetare a istoriei evreilor „Eva Heyman”, prin aprobarea unanimă a Senatului Universităţii din Oradea, dată în şedinţa din 28 noiembrie 2011, pe baza documentelor legale incluse în dosarul cu actele de propunere, realizat de subsemnatul, ca iniţiator al acestui demers pe cât de necesar, pe atât de important.

Suntem conştienţi de faptul că sunt utile unele explicaţii cu privire la numele pe care l-am atribuit – şi a fost acceptat – pentru noul Centru de cercetare. În România, funcţionau – în acest moment – mai multe institute şi centre de iudaistică şi de cercetare a istoriei evreilor, mai concret centre universitare ca Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Arad. Toate poartă numele unor personalităţi ecleziastice, politice sau filantropice provenite din rândul intelectualilor şi întreprinzătorilor evrei. De asemenea, toate aceste personalităţi sunt de sex masculin, ceea ce ne-a îndemnat să reflectăm la posibilitatea de a avea în vedere, pentru Centrul de la Oradea, numele unei tinere evreică, cel al Evei Heyman, care s-a aflat în Oradea, în timpul evenimentelor din martie şi până în iunie 1944, despre care ne-a lăsat mărturii inestimabile în cartea sa unică intitulată: Jurnalul meu şi apărută în mai multe limbi (maghiară, ebraică, engleză şi română). Ea a trăit clipele terorii instaurate de autorităţile locale, atât prin deposedarea totală de bunuri a familiei sale, ca şi a altor evrei orădeni, tratarea jignitoare a acestora, înghesuirea lor în cele două ghetouri din oraş, condiţiile de viaţă îngrozitoare din acestea, experienţele tragice de aici şi, desigur, deportarea lor în lagărele morţii din Polonia, unde şi-a sfârşit şi ea zilele, în perioada dinaintea eliberării din captivitatea nazistă.

Eleva Eva Heyman, care nu împlinise 14 ani, a înregistrat – cu o extraordinară acuitate – toate acestea realităţi aflate sub semnul Holocaustului, realizând unul din documentele originale despre aplicarea „Soluţiei finale” asupra evreilor bihoreni. Prin acest jurnal parţial de ghetou, scris sub imperiul situaţiei trăite, Eva Heyman a lăsat posterităţii, fără să-şi propună aşa-ceva, una dintre cele mai valoroase surse documentare despre soarta evreilor din această parte a ţării. El se situează, după părerea noastră, alături de cel al Annei Franck, care s-a bucurat de o largă popularizare şi cunoaştere. Ne rămâne, ca datorie de conştiinţă, să acţionăm, în primul rând, pentru difuzarea operei memorabile a Evei Heyman, marcată de o sinceritate incomparabilă şi de puritate impresionantă a sentimentelor. Eva Heyman constituie, fără îndoială, un simbol al confruntării unei comunităţi ultragiate cu o infernală maşinărie nazistă, de eliminare a evreilor europeni din istoria continentului. Ca atare, numele ei merită să fie înscris pe frontispiciul unei instituţii care are ca scop descoperirea unor adevăruri dureroase din trecutul minorităţii evreieşti din Bihor şi judeţele din nord-vestice ale ţării (Sălaj, Satu-Mare şi Maramureş).

Fireşte, Centrul are o strategie de cercetare deja stabilită, despre care vă rog să-mi permiteţi să fac unele referinţe:

După ce conducerea Universităţii din Oradea ne-a asigurat un sediu în care Centrul să-şi desfăşoare activitatea, urmează o mobilare completă (conform necesităţii)

1. În anul următor vor fi efectuate cercetări bibliografice având ca tematică istoria evreilor din partea de nord-vest a României (Bihor, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş), pentru elaborarea unei bibliografii, ca instrument elementar de informare ştiinţifică şi ca bază a viitoarelor investigaţii.

2. Cercetări, în ţară şi străinătate, pentru depistarea de noi lucrări memorialistice şi surse documentare, pentru extinderea câmpului de informaţii.

3. Realizarea celei de-a treia conferinţe internaţionale având ca problematică diverse aspecte din istoria evreilor, cu deosebire a celor din nord-vestul României (de-a lungul secolelor).

4. Participarea membrilor Centrului, cu lucrări originale despre trecutul evreilor, la conferinţe şi sesiuni ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

5. Susţinerea de conferinţe publice, organizarea de expoziţii şi alte manifestări culturale menite să facă cunoscute principalele aspecte ale istoriei evreilor.

6. Punerea unui accent special pe preocupările ştiinţifice care au ca obiect reactualizarea tragediei evreilor din Transilvania de Nord (cu deosebire, a celor din Oradea) în perioada Holocaustului.

7. Publicarea de cărţi despre o asemenea problematică istorică şi, cu prioritate, reeditarea Jurnalului „Evei Heyman”, în bune condiţii ştiinţifice şi tipografice.

8. Realizarea de contacte permanente cu alte instituţii similare din ţară şi străinătate. Colaborarea cu unele din acestea la organizarea de manifestări ştiinţifice de anvergură şi la editarea de cărţi şi volume independente de studii.

9. Propunerea de granturi şi contracte ştiinţifice de cercetare, în vederea obţinerii de fonduri, care să asigure o eficientă funcţionare a Centrului.

10. Realizarea de demersuri menite să asigure o mai bună cunoaştere, de către elevi şi studenţi, a istoriei evreilor şi, mai ales, a Holocaustului.

Situându-ne în punctul de finalizare a demersurilor organizatorice, care înseamnă un început promiţător, ne face o reală plăcere faptul de a aduce sincere mulţumiri tuturor celor care ne-au acordat sprijinul. Ne referim, mai ales, la dl. rector al Universităţii din Oradea, ca şi la dl. Aurel Vainer, preşedintele F.C.E.R. şi deputat în Parlamentul României, la domnul inginer Felix Kopelmann, preşedintele C.E.O., ca şi la domnii profesori Carol Iancu, de la Universitatea din Montepellier, profesor Ladislau Gyémànt de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Barbu Ştefănescu şi Ioan Horga de la Universitatea din Oradea.

Fondarea acestui centru de cercetare, ca realizare ştiinţifică, îşi poate atinge ţintele numai dacă în viitor activitatea acestuia va beneficia de acelaşi spirit al universitarilor orădeni, ca şi a instituţiilor comunitare evreieşti din ţară, cu care vor fi menţinute contacte permanente.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi urez centrului, conform unui cunoscut dicton latin „Vivat, crescat, floreat !”.

Prof. univ. dr. Antonio FAUR,

Directorul Centrului de Cercetare a Istoriei Evreilor „Eva HEYMAN”

CENTRUL DE CERCETARE A ISTORIEI EVREILOR „EVA HEYMAN” (din cadrul Universităţii din Oradea)

Despre mine

miercuri, 13 noiembrie 2013

Imagine din timpul lansării ediţiei în limba franceză a jurnalului Evei Heyman (17 octombrie 2013, Sala Petrarca).

INVITATIE PROGRAM - JURNALUL EVEI HEYMAN IN LIMBA FRANCEZĂ

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Traducerea in limba franceză a jurnalului Evei Heyman sub titlul J ai vecu si peu.Journal du ghetto d Oradea, Editions Syrtes, Geneva, 2013,

vineri, 2 martie 2012

SIGLA CENTRULUI DE CERCETARE A ISTORIEI EVREILOR "EVA HEYMAN"

Coperta celei de-a doua ediţii în limba maghiară (2011) a jurnalului "Evei Heyman", intitulat Fiica mea, Eva

sâmbătă, 25 februarie 2012

Discursul susţinut la lansarea centrului de Prof. univ. dr. Antonio FAUR, Directorul Centrului de Cercetare a Istoriei Evreilor „Eva HEYMAN”